Singuratatea, suferinta sau necesitate?

“Singuratatea e starea spirituala in care ne nastem, acea stare naturala si adevarata. Cu timpul o uitam, ne maturizam si devine din ce in ce mai straina. Uneori, o regasim, dar acum ne speriem, caci am devenit straini fata de ea. Acum fugim de ea, desi ar trebui sa o cautam din nou, caci numai prin ea putem spera a gasi adevarul.” (Mircea Eliade)

“Durerile sunt mai usoare de purtat cand sunt impartasite si altora, cand sunt mangaiate, precum si bucuriile sunt mai depline cand la fel sunt partasi si altii la ele.

Pentru unii pedapsa, pentru altii necesitate, lux sau refugiu, singuratatea este o scoala care invata pe multi multe. In gradina vietii, floarea singuratatii, este precum un tradafir: te poti intepa in spini dar te poti bucura si de parfum… E important sa stim ca nici atunci cand suntem singuri, nu suntem singuri, ci ca mai ales atunci avem pe Dumnezeu langa noi si in inima noastra! Si ce ocazie minunata este sa poti sta zilnic la iaifas cu Dumnezeu!…” (“Putine cuvinte, multa iubire” – Ieromonah Hrisostom Filipescu)

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a comment